A tumba A via de mayoria nunhé sinon unha luta constanti por sua propia existencia, con certeda de perdel finalmenti en ela. O que fai perseveral en esta luta tan fatigoxa nunhé tantu o amol a via, sinón o meu a parga, que está en segunda plana comu algu inevitabli i que poi aproximalsi a cá momentu. A via misma é un mar de escollus i remolinus que o homi sortea con máximu arti i esforzu, con cá pasu se está acercandu, incluxu poñendu exactu rumbu a o mayol naufragiu, total, inevitabli e irremeyabli. Tal é a meta de o fatigoxu viaxi, que pá o homi é o únicu escollu que nun poi sorteal: a tumba. "Por doquier está la muerte, merced a la prudencia divina. Todos pueden quitar al hombre la vida y nadie puede quitarle la muerte, a la que conducen mil abiertos caminos. (Séneca, Tebaida, act. I, esc IV. 151) "venganza pide el corazón y víctimas exige la venganza" (Nerón)" |